General Electric, Toshiba și Johnson & Johnson sunt giganți industriali care au un lucru în comun: au anunțat în aceste zile că plănuiesc să se spargă în companii mai mici. Asta i-a făcut pe mulți analiști să anunțe moarte conglomeratelor. Necrologul acestei structuri corporative a fost scris de mai multe ori, însă cu toate acestea, a reușit să supraviețuiască.
Cândva cea mai valoroasă companie din Statele Unite, General Electric are o gamă largă de activități, de la producția de materiale plastice și motoare cu reacție, până la emiterea de carduri de credit și activități în domeniul publicității. Acum, grupul anunță că pune accent pe simplitate și se scindează în trei entități separate listate la bursă, care se vor concentra pe sănătate, energie și aviație.
Și Toshiba și-a anunțat planurile de a se diviza în trei companii distincte. Grupul japonez, fondat în 1875, va forma o companie din divizia de energie și infrastructură, iar o alta va cuprinde afacerile din sectorul discurilor de memorie și a semiconductorilor. Cea de-a treia firmă va gestiona, pe lângă alte active, participația pe care Toshiba o are la producătorul de cipuri de memorie Kioxia Holdings.
Totodată, Johnson & Johnson vrea să se divizeze în două companii, separând divizia de sănătate pentru consumatori de marea sa divizie farmaceutică.
Și nu sunt însă singurii giganți care au decis să se scindeze. Potrivit Financial Times, din 2017 au avut loc 178 de divizări ale unor companii care valoarează aproape 800 de miliarde de dolari. Alte exemple cunoscute sunt Siemens, care și-a separat diviziile de sănătate și energie, și United Technologies, care a procedat similar cu afacerile sale cu lifturi și cu cele cu sisteme de încălzire și aer condiționat. DuPont a făcut același lucru cu divizia sa de polimeri.
De ce se scindează marile companii?
Iar această avalanșă de scindări i-a determinat pe unii analiști să prevestească sfârșitul conglomeratelor, mai ales că aceste grupuri sunt adesea criticate de investitori, care spun că afacerile componente au performanțe sub cele ale rivalilor, iar prețurile acțiunilor nu reușesc să reflecte valoarea diferitelor părți ale grupului. Argumentul este convingător, în condițiile în care companiile foarte mari se mișcă adesea prea încet, au o birocrație stufoasă și sunt obsedate de cele mai bune și de cele mai slabe linii de afaceri, dar le neglijează pe cele care merg pur și simplu.
Însă observatorii economici au anunțat declinul și căderea conglomeratelor și în 1994, iar în 2007 au anunțat chiar că marile grupuri conglomerate au murit. Alexander Pepper, profesor de management la London School of Economics, arată că este o idee în general împărtășită că grupurile că nu sunt bune și trebuie destructurate. Se ajunge apoi la companii atât de specializate, încât cineva va decide că trebuie să facă integrare pe verticală și orizontală, iar zece ani mai târziu vom avea din nou un conglomerat.
Giganții nu dispar
Experții spun că reapariția conglomeratelor are la bază ambiția normală a companiilor de a-și îmbunătăți produsele sau procesele. În plus, intrarea pe noi domenii de business pare atractivă atunci când regulile de concurență împiedică dominația pe un singur sector.
Analiștii atrag atenția că și giganții tehnologici de azi sunt, în esență, niște conglomerate, deși comercializează, în mare parte, dar nu în totalitate, bunuri digitale. Însă, spre deosebire de alte mari grupuri, creșterea lor rapidă de până acum a compensat ineficiența care decurge din dimensiunea lor. Dar acest lucru nu poate să dureze la nesfârșit.
De exemplu, giganții IBM și Microsoft au atras atenția autorităților de reglementare când au încercat să se extindă prea mult. Iar în timp ce purtau bătălii juridice cu autoritățile, competitori mai mici, axați pe o nișă, au profitat de oportunitate și au crescut, pentru a deveni la rândul lor giganți. Iar ciclul continuă…
Sursa: digi24.ro
