Acum, ca şi atunci, o criză financiară a lăsat cicatrici adânci. La fel ca în anii 1930, creşterea economiei mondiale este limitată de companii care nu vor să cheltuiască, de scăderea aşteptărilor privind inflaţia şi de guvernele care îşi retrag stimulentele, scrie Bloomberg.
Ce a declanşat actualele probleme este o criză financiară care a lăsat lumea mahmură după o supradoză de datorie şi a amplificat presiunile deflaţioniste. Situaţia este similară cu şocurile de dinaintea colapsului din anii 1930, potrivit unei analize a băncii americane Morgan Stanley.
„Credem că actualul mediu macroeconomic are un număr de similitudini cu anii 1930, iar experienţele de atunci sunt de actualitate şi acum“, scriu analiştii.
„Cea mai importantă similitudine între anii 1930 şi ciclul din 2008 este că şocul fiannciar şi nivelurile relativ ridicate de îndatorare au schimbat atitudinea sectorului privat faţă de risc, determinând companiile să-şi repare balanţa contabilă“.
Ca şi atunci, rezultatul ar putea fi o perioadă prelungită de slăbiciune şi de aşteptări mici privind inflaţia, cu riscul ca aceste aşteptări să nu fie stabile. Pericolul este ca băncile centrale să se grăbească să majoreze dobânzile sau ca guvernele să-şi diminueze cheltuielile, accentuând încetinirea.
„În 1936-37, înăsprirea prematură şi accentuată a politicilor a condus la o nouă recesiune şi la revenirea deflaţiei în SUA în 1938“, scriu analiştii.
„La fel, în actualul ciclu, când creşterea îşi revine, factorii de decizie înăspresc politicile fiscale, efectul fiind încetinirea creşterii în ultimele trimestre“.
Pentru a evita o nouă spirală descendentă, guvernele trebuie să acţioneze în consecinţă.
„Activarea politicilor fiscale, în special când politicile monetare sunt încă acomodative, ar putea crea un ciclu puternic în care sectorul corporate investeşte şi susţine crearea de locuri de muncă şi creşterea veniturilor“, mai scriu analiştii de la Morgan Stanley.
